Șederea noastă în Puerto Cayo- prima experiență ca voluntari Workaway

După 3 săptămîni pline de momente desebite, iată că șederea noastră pe sălbatica plajă din Puerto Cayo (reg. Manabi) se apropie de final.

În primul rînd, voi reitera că întreaga experiență a fost posibilă datorită serviciului de voluntariat intermediat de www.workaway.info. Aflaserăm de ceva timp de posibilitatea de a presta activități în regim de voluntariat în schimbul cazării gratuite în orice colț al lumii prin această platformă, însă inițial a fost una dintre acele lucrui pe care zici că ai vrea să le faci dar știi prea bine că cel mai probabil nu se va întîmpla. Așa vedeam lucrurile pe la începutul anului. Ulterior, cînd am aflat că va urma să lucrez în Cuenca, Ecuador, mi-am zis că ar trebui să forțez nota și să fac așa încît să profităm cît mai mult de timpul pe care îl avem de petrecut în această țară minunată.

Și uite că oportunitatea de a deveni voluntari Workaway s-a conturat mult prea clar și frumos încît să o ignorăm. Ne-am înscris pe platformă și am început să ne căutăm gazde. Nu a fost prea greu să  găsim o gazdă lejeră în acest sat pescăresc, nici prea mare, nici prea mic, nici prea izolat, nici prea turistic, un ținut rural autentic Ecuadorian cu “gringos” ( străini albi, preponderant Americani) ici-colo, unde poți vedea balene inițiindu-și puii în tainele săriturii și împroșcării apei oceanului Pacific. 

Pare magic, nu?

Ei bine, deși adevărat, plaja din Puerto Cayo nu este tocmai plaja exotică stereotipică. Încă din primele zile am dat peste destul de multe animale eșuate pe țărm: o groază de pești (de toate formele, cu și fără dinți), păsări și chiar broaște țestoase gigantice. Recunosc, am reacționat ca persoană care cunoaște plaja doar din postura de turist și, da, mare mi-a fost mirarea că poți găsi carcase pe plajă. Nu mi-a luat mult timp să realizez că acesta este cursul firesc al lucrurilor: natura are nevoie de o perioadă de timp pentru a avea grijă de rămășițele terestre ale diferitelor vietăți- asta dacă nu intervine omul pentru a le arunca la gunoi pentru a-i scuti pe turiști de vreo imagine neplăcută, fie ea una naturală.

Altfel, Oceanul Pacific pare tare agitat, cel puțin aici datorită curenților puternici, cu valuri foarte puternice și mai mereu prezente. Cu toate astea, bineînțeles că m-am bucurat de posibilitatea de a mă scălda la 30 metri de casă (apropos, asta e prima oară cînd practic locuiesc într-o casă pe plajă). După cum menționam anterior, aici pare că natura deține controlul și, maestră fiind pe întreg teritoriul, trebuie să joci după regulile dînsei. Astfel, am ieșit din apă în momentul în care oceanul s-a săturat de prezența-mi (și mi-a trimis meduze pentru a mă anunța că mi-a expirat timpul de îmbăiat), am învățat să fac duș exclusiv cu apă rece și, datorită înnoptării văratice și răsăritului timpuriu, să îmi încep ziua pe la 6 și să cad într-un somn adînc pe la 21-22.

În schimbul eforturilor mele de a renunța la toate capriciile vieții la oraș învățate de lungul multor ani am fost răsplătită cu posibilitatea unei diete sănătoase și diversificate (muuulte fructe exotice absolut delicioase, legume proaspete, fructe de mare*, ș.a. ), cu ore de yoga pe nisip cu oceanul și apusul (superb!) ca unici spectatori (aici trebuie să menționez cooperarea eficientă și de succes dintre natură și minunatul meu soț care se pare a fi și un minunat instructor de Bikram Yoga), cu liniște cît cuprinde pentru sesiunile de lectură voluntară și mult apreciată și pentru multe alte lucruri pe care probabil le voi aprecia și mai mult odată ce plecăm de aici. Ah, da, se pare că am și luat de-a gata minunata excursie pe Isla de la Plata unde am văzut și mai multe balene (foarte aproape de data asta), păsări exotice precum pescărușul cu picioare albastre în habitat propriu și multe alte vietăți fabuloase.

Una peste alta, pot conclude că a fost o experiență grozavă și că prima noastră lună în Ecuador a fost de vis. Prin faptul că nu am scris mai nimic despre lucrul depus în schimbul cazării se poate deduce doar că nu a fost nimic meritoriu de menționat- logic ;).   

Următorul articol va fi postat din Cuenca- un oraș care promite mai mult decît am putea cere. Rămîne de văzut ce vom trăi pe pielea noastră.

Pînă atunci, multă pace și liniște și sper că vă bucurați de fiecare moment oriunde v-ați afla și orice viață ați ales a trăi.

Alina și Balazs.